zuzu Ange ou démon ? Din: Orasul cu ingeri
Postari: 80
Pe pământ, sunt mii de oglinzi cristaline ce reflectă limpezimea seninului, dar în cer nu vom găsi nici o oglindă care să reflecte imaginea pământului.
Te doare... pentru că ai dăruit bătăile inimii ceasului care a încetat să mai bată în slujba iubirii.
Doar iubindu-mă vei înţelege, doar iubindu-te voi auzi. Veşnicii de sentimente de o clipă trec prin noi şi se adaugă celor de dinainte şi de apoi. Doar tu mă poţi auzi, pentru că doar în tine e sufletul despre care ştiu. Doar în tine clipa în care vom fi noi cei reali. Iubirea nu se impune, se aşază în locul ei din două suflete, tinzând tot timpul să fie unul
Ascunde-mi dragostea în tine, adânc de tot, astfel ca mâine, dac-am să uit sau am să vreau s-o şterg, să nu pot. Aceasta să-mi fie pedeapsa!
Singurătatea e un dar, cu condiţia minimă şi obligatorie să nu fie nevoie niciodată să fii îngrozitor de singur, adică să existe undeva cineva sau ceva de care să-ţi legi sufletul.
Iubirea este vocea cu care vorbim, ochii cu care vedem, mâna cu care atingem, sufletul cu care simţim, este totul pentru care găsim un motiv de trăit în viaţa asta.
Se spune că în viaţă îi este dat fiecăruia să întâlnească un chip pe care să nu-l uite niciodată. Puţini însă întâlnesc un suflet care nu-şi dezvăluie chipul, iar asta îi face să nu-l uite niciodată.
Fericirea vine din lucrurile mărunte, acelea care fac din noi titani - dragostea de tot ce ne-a lăsat lumina şi credem, în felul nostru copilăros, că ne aparţin puţin, munca şi norocul de a fi pentru cineva totul.
E o trufie a mea să cred că sunt singura realitate într-un univers iluzoriu. O trufie şi mai mare e însă că toţi ceilalţi mă visează
Am fost, suntem un suflet, de la un capăt la altul al timpului, cum ne-a dus, ne-o duce, prin soare, ploi, ninsori, pace sau tulburare a apelor, drumul. Ne bucurăm, creăm, plângem, murim, nu întrebăm de ce noi, de ce acum, astfel. Suntem şi mulţumim luminii, nopţii, timpului-spaţiu, aşa cum îl percepem, vieţii, unul.
Pe harta minţii mii de furtuni de gânduri se precipită.Cu tunete şi fulgere periculoase îmi lovesc fiinţa.Dar aceste furtuni nu sunt mai puternice decât seismele de dor izbucnite din falia inimii care odată ce izbucnesc cutremură întreaga fiinţă, dislocând dureros plăcile grele ale sufletului.
Sfârşitul doar pentru visători e aripi. Trăiţi-le pe acestea de azi, de mâine, dacă mai avem noroc. Odată trecuţi prin mirajul acesta care se cheamă viaţă, materia îşi reia rostul de alcătuire a prafului cosmic, a lutului din care, eventual, va creşte alt fel de suflet.
Fericirea şi tristeţea deplină poate nu sunt permise oamenilor. Cine urcă scările însă spre rai, pentru că-l duce sufletul, le şi coboară, după intensitatea pozitivă sau negativă a trăirilor sale. Nu e nimeni fericit tot timpul şi nici toată viaţa pustiu.
Fiecare om poartă în el nemărginirea infinitului, aşa cum fiecare fir de aer, de pământ, de apă
Viitorul mă sperie în măsura în care poate oricând să-mi ia tot ce-am învăţat, atâţia ani, că sunt – ceilalţi, gândurile şi sănătatea
Lacrima are şi ea partea ei bună, dacă nu ar fi existat evantaiul genelor împietrea visele.
Sufletul este o apă curgătoare care se prelinge peste teluricul existenţial. Cu cât este mai lungă şi adună aluviuni grele de pe mal, cu atât peregrinările sunt mai sinuoase şi mai dureroase. Mai apoi măcinate în abisuri, vor naşte din ruina lor o deltă. Şi ea e arta, dialogul intim dintre apa curgătoare şi oceanul regăsit.
Întunericul este un altfel de lumină ce aşteaptă în tăcere să i se descopere strălucirea cu alţi ochi decât cei carnali.
Visele sunt secvenţe ilustrate din marea carte a sufletului uman
Suferinţele sunt stalactite îngheţate ce stau atârtate de peştera sufletului. Atunci când se topesc se preling în lacrimi.
mai bine că nu îmi vezi sufletul precum îmi vezi chipul. Dacă l-ai vedea, te-ai zări spânzurat în mijlocul lui. Aşa vezi doar un zâmbet timid ce ascunde sute de lacrimi.
Când nu are de la cine culege căldura, prietenia, speranţa, omul rătăceşte a uitare, dar nu uită, a tăcere, caută pietrele şi scrie cu ele drumuri şi arbori, şi oameni pentru fiecare întâmplare.
Umbra este învingerea luminii de către întuneric, iar raza este învingerea întunericului de către lumină. Umbra şi raza - doi soli născuţi din două forţe opuse - atunci când se împletesc formează în ochii noştri sublimul.
alergat în trecut, iar acolo te-ai împiedicat de sămânţa tăcută a prezentului. A trebuit să o vezi încă o dată pentru a înţelege foşnetul frunzelor de azi.
Pentru a ajunge la lumina stelelor este nevoie să înfrunţi întunericul în care ele se scaldă.
Şi dacă ghimpii sunt aripile nenăscute ale trandafirului?
Nu vroiam să clipesc de teamă să nu îţi zdrobesc chipul între genele mele tremurânde de dor.
Timpul este focul în care ne ardem existenţa.Fiecare clipă este o flacără a acestui mistuitor foc.Râul morţii va sosi mai devreme sau mai târziu pentru fiecare dintre noi, să stingă focul.Pentru unii stingerea va fi în torente, pentru alţii în picături încete.
Dintre alb şi negru aleg griul cel mai aproape de violet
Dintre întrebare şi răspuns aleg pauza de emoţii ce le desparte.
De ce asculţi tăcerea când în jurul tău geme universul întreg?
De ce crezi în eternitate când împrejurimea te sufocă-n efemer?
De ce zbori la răscrucea dintre două lumi când ştii ca nu aparţi nici uneia?
De ce te hrăneşti cu radiosul curcubeu când ştii ca tu eşti copilul non-culorilor?
De ce ai gene sălbatice când ochii-ţi sunt atât de blânzi?
Nu de puţine ori revenim la locul amintirii dureroase adunând pe furiş visele, speranţele sfârâmiţate în alizeul timpului
Dintre viaţă şi moarte aleg acea viaţă din mine ce nu poate fi nimicita de nici o moarte.
Dintre apă si foc aleg fumul haotic născut din contopirea lor.
Dintre noapte şi zi aleg stacojiul răsărit germinând în pântecul nopţii.
Dintre cer şi pământ aleg podul de curcubeu ce le uneşte.
Dintre bine şi rău aleg tot răul ce duce spre bine.
Dacă pământul şi-ar ploua toate oceanele înspre cer, doar atunci s-ar stinge steaua speranţei mele.
Razele sunt lacrimile soarelui, picăturile de ploaie sunt lacrimile cerului, frunzele sunt lacrimile copacilor dar care sunt lacrimile pământului?
Ţi-am strâns privirea între bătăile inimii mele până când ochii tăi s-au topit în flăcările nestinse din vene.
Dacă pământul ar plânge precum plânge cerul atunci unde s-ar scurge lacrimile sale?
Înger diafan, strecoară-ţi un petic din aripa ta sidefată, să îl împăturesc în cartea inimii mele.Lasă-mă să am un autograf angelic ce-mi va spune în momentele de neputinţă că lumina nu e foarte departe de mine.
Trecem, precum toate lucrurile tăcute trec şi nu se întreabă şi nici pe altcineva nu întreabă de ce. Ne mai mirăm uneori când soarele îşi frânge razele de colţul casei şi frunzele cum se leagănă în aer ca nişte crâmpeie de caiet cu poezii trimise de natură pământului. E încă viaţă...
Îmi pot potrivi toate ceasurile după legile timpului, dar ceasul din mine mereu va bătea după alte legi
După ploaie apare curcubeul. Dar şi noroiul.
vrem ca tabloul toamnei să fie mai puţin trist, trebuie să-i punem o ramă ce miroase a primăvară.
Visul e un buchet cu cele mai frumoase flori culese de pe câmpul infinit al sufletului.
Pe străzile sufletului, fiecare casă părăsită e o viaţă trecută peste care s-a aşternut praful uitării. La ferestrele lor ruginite zac mii de amintiri ce cheamă, răscolesc şi ucid.
Nu te lăsa furat de trecutul tulburat, vindecă-ţi rănile din adâncul sufletului şi observă cum viaţa îţi arată celelate "cărări" iluminate de razele argintii ale soarelui strălucitor!
Perfecţiunea constă în simplitatea de a privi, partea cea mai frumoasă apare după ce închizi ochii, atunci când imaginaţia se joacă cu sentimentele şi gândurile tale.
Citate – poza de zuzu, in Filme&carti · 69KB
_______________________________________ E o trufie a mea să cred că sunt singura realitate într-un univers iluzoriu. O trufie şi mai mare e însă că toţi ceilalţi mă visează...
Le-am salvat. Sper k nu te superi. Mc mult mult mult:*:*:*:*:*
_______________________________________
#3
zuzu Ange ou démon ? Din: Orasul cu ingeri
Postari: 80
hai k ma amuzi...de ce m-as supara...???? altfel, nu le mai postam...
fi fara grija
_______________________________________ E o trufie a mea să cred că sunt singura realitate într-un univers iluzoriu. O trufie şi mai mare e însă că toţi ceilalţi mă visează...
Sper k nu te superi. Mc mult mult mult:*:*:*:*:*
